Mă acopăr  cu tăcere

Când nu mai spun ce eîn mine

Sunt momente în care cuvintele se opresc singure.

Nu pentru că nu ar mai fi nimic de spus…
ci pentru că ceva din mine
nu mai vrea să iasă în afară.

Și mă retrag.

Nu din lume,
ci într-un spațiu mai interior.

Acolo unde nu explic.
Nu justific.
Nu traduc ce simt.

Doar rămân.

E o tăcere plină.

Ca o cameră
în care toate sunt așezate,
chiar dacă nu sunt văzute.

Nu grăbesc să vorbesc din nou.
Nu forțez deschiderea.

Pentru că, în această retragere,
nu mă pierd…
ci mă întâlnesc
fără intermediari.

Și, încet,
tăcerea nu mai e o închidere,
ci un loc
în care pot fi
așa cum sunt
fără să fie nevoie să spun.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Ascundere în

Acopăr ceea ce simt · Acopăr cu râsul · Mă acopăr cu tăcere · Mă acopăr îndepărtându-mă de mine · Mă acopăr singură