Acopăr ceea ce simt

Când spun că e în regulă

Sunt momente în care cuvintele ies
mai blânde decât ceea ce se întâmplă în mine.

Spun că e bine.
Că e în regulă.

Și, într-un fel,
chiar este…
dar nu în întregime.

Pentru că, dedesubt,
există o apăsare fină.

Nu strigă.
Nu cere.

Doar stă acolo.

Și o acopăr ușor.

Nu ca să o ascund complet,
ci ca să o pot duce mai departe
fără să se verse.

E o formă de grijă tăcută față de mine.

De a nu expune totul
înainte să fie pregătit
să fie văzut.

Nu grăbesc adevărul
să iasă la suprafață.

Nu forțez transparența.

Doar rămân puțin
cu această diferență:

între ceea ce spun…
și ceea ce simt.

Și, în acest spațiu dintre ele,
ceva începe să se așeze.

Nu ca o corectare,
ci ca o apropiere.

Iar, încet,
nu mai e nevoie să îndulcesc atât de mult…

pentru că ceea ce este înăuntru
începe să se simtă suficient de ținut
chiar și așa cum este.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Ascundere în

Acopăr ceea ce simt · Acopăr cu râsul · Mă acopăr cu tăcere · Mă acopăr îndepărtându-mă de mine · Mă acopăr singură