Dovedesc că pot
când încep lucruri ca să arăt că sunt capabilă
Dovedesc că pot
când încep lucruri ca să arăt că sunt capabilă
Sunt momente în care apare un nou început…
și încă unul…
și încă unul.
Idei care se aprind.
Direcții care cheamă.
Posibilități care se deschid.
Și mă duc spre ele.
Nu doar din inspirație…
ci dintr-un impuls mai adânc
de a arăta că pot.
Că pot duce.
Că pot crea.
Că pot transforma.
Fiecare început aduce o energie vie.
Un „da” care mă pune în mișcare.
Dar, dincolo de această pornire,
există o nevoie fină:
de a simți că sunt capabilă.
Nu grăbesc oprirea.
Nu reduc inițiativa.
Doar observ câte începuturi apar…
și ce caut în ele.
Pentru că, dincolo de a dovedi,
există o nevoie simplă:
de a recunoaște în mine
ceea ce este deja posibil.
Și rămân puțin aici…
În locul în care pot…
fără să fie nevoie să arăt de fiecare dată.
Iar, încet,
nu mai e nevoie să încep mereu ceva nou…
pentru că puterea nu mai vine din dovadă,
ci dintr-o încredere liniștită
care este deja în mine.