Mă desprind prin exces
când aleg mai mult ca să simt că decid
Mă desprind prin exces
când aleg mai mult ca să simt că decid
Sunt momente în care aleg mai mult decât îmi trebuie.
Nu pentru că nu știu…
ci pentru că vreau să simt că pot.
Încă puțin.
Încă o dată.
Încă dincolo de limită.
Nu e despre mâncare în sine.
E despre acel gest clar: eu aleg.
În exces, apare o libertate intensă.
Fără reguli.
Fără oprire.
Ca și cum, pentru o clipă,
nimic nu mă ține.
Nu grăbesc să opresc.
Nu corectez alegerea.
Doar observ această mișcare…
și ce deschide ea în mine.
Pentru că, dincolo de exces,
există o nevoie simplă:
de a simți că sunt liberă în mine.
Și rămân puțin aici.
În locul în care alegerea apare…
nu ca reacție,
ci ca prezență.
Iar, încet,
nu mai e nevoie să merg până la capăt
ca să simt că pot decide…
pentru că libertatea nu mai vine din depășire,
ci dintr-un spațiu interior
care rămâne deschis.