Când simt nevoia de aerisire
și se liniștește ceva în mine
Când simt nevoia de aerisire
și se liniștește ceva în mine
Sunt momente în care nu e prea mult în afară…
și totuși, înăuntru devine strâns.
Gânduri, stări, senzații…
se adună într-un loc care nu mai respiră la fel.
Și atunci apare o mișcare fină.
Nu neapărat să plec,
nu neapărat să schimb ceva…
ci să se facă loc.
Mă duc spre ceva.
Ating. Aleg. Umplu.
Nu pentru acel lucru în sine…
ci pentru felul în care, pentru o clipă,
ceva se liniștește în mine.
Nu grăbesc nimic.
Nu opresc.
Doar observ cum, dincolo de gest,
există o nevoie simplă:
de a putea fi în mine
fără să fie prea plin.
Și rămân puțin aici.
În locul în care spațiul
nu vine din ceea ce fac…
ci începe să apară singur,
când nu mai țin totul strâns.