Mă las în grija cuiva
când nu mai vreau să duc singură
Mă las în grija cuiva
când nu mai vreau să duc singură
Sunt momente în care nu mai vreau să susțin nimic.
Nici direcția,
nici echilibrul,
nici imaginea de a fi bine.
Și atunci apare acest dor…
simplu, tăcut:
să fiu ținută.
Nu explicată.
Nu rezolvată.
Doar ținută.
Ca și cum, pentru o clipă,
aș putea lăsa tot ce sunt
în brațele unei prezențe
care nu cere nimic în schimb.
Nu e slăbire.
E o deschidere.
Un loc în care nu mai e nevoie să rămân dreaptă…
pentru că pot să mă las.
Nu grăbesc această nevoie.
Nu o ascund.
Doar o simt… așa cum vine.
Pentru că, în ea,
nu e doar dor de celălalt…
ci și o amintire
a felului în care e să nu duc singură.
Și rămân puțin aici…
În acest spațiu în care mă las…
și sunt ținută.
Iar, încet,
nu mai e nevoie ca sprijinul să vină doar din afară…
pentru că această ținere începe să prindă formă
și în mine…
ca o liniște
care mă ține.
Din Emoțional prin Sens și apoi prin Lăsare în
Las ceea ce pot jos · Las din ceea ce am dus prea mult · Mă las în grja cuiva