Când simt nevoia să contez

caut să simt că ceea ce fac are valoare

Sunt momente în care simpla existență nu pare suficientă.

Și atunci apare o mișcare.

Să fac.
Să arăt.
Să devin.

Nu pentru că nu aș fi deja…
ci pentru că în mine se trezește dorul
de a simți că ceea ce sunt
are loc în lume.

Că las ceva.
Că ating.
Că există o urmă.

Și mă îndrept spre acțiune.
Spre rezultate.
Spre forme care pot fi văzute.

Nu grăbesc această mișcare.
Nu o opresc.

Doar observ cum apare…
și ce caută în esență.

Pentru că, dincolo de a face mai mult,
există o nevoie simplă:

de a simți că sunt văzută
în ceea ce sunt.

Și rămân puțin aici…

În locul în care dorința de a conta…
nu mai este o presiune,
ci o deschidere.

Iar, încet,
sensul nu mai vine doar din ceea ce creez în afară…

ci începe să se simtă
chiar în prezența mea…
așa cum este.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Blândețe în

Dor de dulce· Dor de mângâiere · Dor de odihnă profundă · Dor de cald și moale