Mă las dusă spre apropiere
când simt nevoia de cineva aproape
Mă las dusă spre apropiere
când simt nevoia de cineva aproape
Sunt momente în care corpul vorbește primul.
Nu prin cuvinte,
ci printr-o întindere tăcută
spre aproape.
Nu e despre cineva anume.
E despre prezență.
Despre căldură.
Despre a simți
că nu sunt doar în mine.
Apropierea devine limbaj.
O mână,
un gest,
o respirație
care se așază lângă a mea.
Și, pentru o clipă,
totul se liniștește.
Nu pentru că dispare ceea ce e în mine,
ci pentru că nu mai stă singur.
Nu grăbesc această nevoie.
Nu o explic.
Doar o simt
așa cum vine.
Pentru că, în ea,
nu e doar dor de atingere…
ci și o deschidere a corpului
către a fi ținut în viață.
Și rămân puțin aici.
În acest spațiu
în care apropierea
nu cere nimic în plus,
ci doar există.
Iar, încet,
nu mai e doar despre cineva aproape…
ci despre cum această căldură
începe să se aprindă
și în mine.
Din Emoțional prin Apropiere și apoi prin Dor în
Mă las purtată de ideal · Mă las dusă spre apropriere · Mă las prinsă în conexiune