Mă țin în tăcere

Când port fără să spun

Sunt momente în care nu spun.
Nu pentru că nu aș avea ce…
ci pentru că totul rămâne așezat înăuntru, în straturi tăcute.

Și port.

Gânduri nerostite,
stări care nu au ieșit la lumină,
lucruri care s-au adunat fără să fie văzute.

Din afară, poate nu se simte.
Dar înăuntru, spațiul devine mai plin.
Mai dens.

Nu e neapărat apăsare.
E mai degrabă o încărcare care nu a fost împărtășită.

Ca și cum viața a trecut prin mine
și eu am rămas cu mai mult decât pot duce singură…
fără să fi lăsat nimic să se așeze în afară.

Nu grăbesc să spun.
Nu forțez deschiderea.

Doar mă apropii de ceea ce port.

Și, în această apropiere,
apare o liniște diferită.

Nu cea care ține totul închis,
ci cea care începe, încet,
să facă loc.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Susținere în

Mă țin prin mâncare· Mă țin prin control · Mă țin prin rutină · Mă țin prin mișcare · Mă țin în tăcere