Caut pe cineva

Când simt că am ajuns la limită

Sunt momente în care nu mai țin în mine.

Ceva ajunge la margine…
și de acolo pornește chemarea.

Nu o dată.
Nu întâmplător.

Ci din nou și din nou,
ca un val
care nu se oprește
până nu atinge țărmul.

Caut pe cineva.

Un glas.
O prezență care să răspundă.

Nu pentru că nu aș putea duce mai departe…
ci pentru că, în acel punct,
a duce singură nu mai este firesc.

Chemarea nu e slăbiciune.

E locul în care ceva din mine recunoaște
că are nevoie să fie întâlnit.

Și, chiar dacă răspunsul nu vine imediat,
chemarea rămâne.

Vie.
Adevărată.

Nu o opresc.
Nu o acopăr.

O las să existe.

Pentru că, în ea,
nu e doar dor după cineva din afară…

ci și începutul unei deschideri
în care ceea ce a ajuns la limită
își găsește loc.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Prezența în

Caut pe cineva · Caut oameni ]n jurul meu ·Caut să rămân în conexiune · Caut un semn · Caut sprijin