Mă las purtată de ideal
când simt să creez o apropiere în mine
Mă las purtată de ideal
când simt să creez o apropiere în mine
Sunt momente în care cineva apare…
Nu în fața mea,
ci înăuntru.
Nu e prezent cu adevărat,
dar e simțit.
Aproape.
Cald.
Posibil.
Și mă las purtată.
Construiesc gesturi,
priviri,
apropieri
care curg fără efort.
În acest spațiu,
totul se leagă.
Nu există ezitare.
Nu există distanță.
E o lume fină,
în care dorul capătă formă
și devine, pentru o clipă,
împlinire.
Nu o grăbesc să se destrame.
Nu o opresc.
Pentru că, dincolo de imagine,
există o nevoie reală:
de a fi întâlnită cu blândețe,
de a simți apropierea fără apărare.
Și rămân puțin aici…
Nu în poveste,
ci în ceea ce face posibilă povestea.
În acel loc din mine
care știe deja
cum arată o întâlnire vie.
Iar din această recunoaștere,
fantezia nu mai e doar un refugiu…
ci devine o oglindă
a unei apropieri
care începe, încet,
să ceară spațiu și în real.
Din Emoțional prin Apropiere și apoi prin Dor în
Mă las purtată de ideal · Mă las dusă spre apropriere · Mă las prinsă în conexiune