Las ceea ce pot jos
când simt că am ajuns la capăt
Las ceea ce pot jos
când simt că am ajuns la capăt
Sunt momente în care nu mai e nimic de adăugat.
Nu mai e energie pentru încă un pas,
nici pentru încă o încercare.
Și apare acest dor…
nu zgomotos,
ci liniștit:
să las totul.
Nu ca renunțare definitivă,
ci ca o eliberare din a mai duce.
Din a mai ține.
Din a mai împinge.
Corpul simte primul.
Se înmoaie.
Se oprește.
Și, pentru o clipă,
nu mai există direcție.
Nu grăbesc ridicarea.
Nu forțez continuarea.
Doar rămân aici…
În acest punct în care nu mai pot…
și nu mai trebuie.
Pentru că, în acest „capăt”,
nu se termină ceva…
ci începe să se deschidă un spațiu
în care nu mai e nevoie să duc singură.
Și, încet,
din această lăsare,
nu apare pierderea…
ci o altă formă de susținere
care nu cere efort,
ci doar prezență.
Din Emoțional prin Sens și apoi prin Lăsare în
Las ceea ce pot jos · Las din ceea ce am dus prea mult · Mă las în grja cuiva