Dor de mângâiere

Când simt lipsa blândeții din mine

Sunt momente în care nu caut cuvinte.
Nici explicații.

Doar… o apropiere.

O prezență care nu întreabă,
nu cere,
nu grăbește nimic.

În mine se deschide un loc mai moale,
aproape tăcut.

Și de acolo vine dorul.

Nu ca lipsă,
ci ca o întindere ușoară
spre a fi cuprinsă.

Corpul parcă știe primul.

Se liniștește când își imaginează.
Se adună când simte că ar putea fi ținut.

Nu e nevoie de mult.

Doar de suficient
cât să nu mai stau singură
cu tot ce e în mine.

Și, pentru o clipă,
mă las în această nevoie
fără să o ascund.

Ca și cum aș permite vieții
să mă atingă
exact acolo unde sunt mai deschisă.

Iar în această deschidere,
nu mai e doar dor.

E și o liniște
care începe să mă țină
dinăuntru.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Blândețe în

Dor de dulce· Dor de mângâiere · Dor de odihnă profundă · Dor de cald și moale