Dor de mângâiere
Când simt lipsa blândeții din mine
Dor de mângâiere
Când simt lipsa blândeții din mine
Sunt momente în care nu caut cuvinte.
Nici explicații.
Doar… o apropiere.
O prezență care nu întreabă,
nu cere,
nu grăbește nimic.
În mine se deschide un loc mai moale,
aproape tăcut.
Și de acolo vine dorul.
Nu ca lipsă,
ci ca o întindere ușoară
spre a fi cuprinsă.
Corpul parcă știe primul.
Se liniștește când își imaginează.
Se adună când simte că ar putea fi ținut.
Nu e nevoie de mult.
Doar de suficient
cât să nu mai stau singură
cu tot ce e în mine.
Și, pentru o clipă,
mă las în această nevoie
fără să o ascund.
Ca și cum aș permite vieții
să mă atingă
exact acolo unde sunt mai deschisă.
Iar în această deschidere,
nu mai e doar dor.
E și o liniște
care începe să mă țină
dinăuntru.
Din Emoțional prin Apropiere și apoi prin Blândețe în
Dor de dulce· Dor de mângâiere · Dor de odihnă profundă · Dor de cald și moale