Când simt nevoia de prezență

caut să fiu însoțită în ceea ce trăiesc

Sunt momente în care nu e despre a face.
Nici despre a rezolva.

Ci despre a fi… cu cineva.
Sau poate doar despre a simți că nu sunt singură în ceea ce trăiesc.

Și atunci apare o căutare.
Uneori liniștită,
alteori intensă.

Mă îndrept spre oameni.
Spre cuvinte.
Spre orice poate aduce o urmă de „împreună”.

Nu pentru că lipsește ceva anume…
ci pentru că, înăuntru,
se deschide un spațiu care vrea să fie locuit.

E o nevoie simplă.
De a fi văzută fără efort.
De a fi simțită fără explicații.

Și, pentru o clipă,
nu grăbesc să umplu acest gol.

Rămân puțin cu el.

Pentru că, în liniștea lui,
nu e doar lipsă…
ci și o deschidere.

Un loc în care prezența nu vine doar din afară,
ci începe, încet,
să se aprindă și dinăuntru.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Prezență în

Caut pe cineva· Caut oameni în jurul meu · Caut să rămân în coenxiune · Caut un semn · Caut sprijin în cineva