Las pe altcineva să preia
când nu mai pornesc prima
Las pe altcineva să preia
când nu mai pornesc prima
Sunt momente în care nu mai pornesc prima.
Rămân puțin în urmă…
și aștept.
Nu din neputință,
ci dintr-o oboseală liniștită
de a fi mereu cea care duce.
Și apare acest dor:
să vină cineva.
Să preia.
Să țină pentru o vreme.
Nu e o cerere spusă cu voce tare.
E mai degrabă o deschidere în mine
care nu mai vrea să susțină totul singură.
Și rămân.
În acest spațiu în care nu fac pasul înainte.
În care nu împing lucrurile să se întâmple.
Nu grăbesc mișcarea.
Nu forțez revenirea.
Doar observ această așteptare…
și cât de vie este.
Pentru că, dincolo de ea,
există o nevoie simplă:
de a nu fi singura care susține.
Și rămân puțin aici…
În locul în care nu intervin…
și las viața să vină și spre mine.
Iar, încet,
nu mai e nevoie ca totul să pornească din mine…
pentru că sprijinul nu mai este doar ceva ce dau,
ci și ceva ce pot primi…
păstrând ceea ce sunt.
Din Emoțional prin Sens și apoi prin Lăsare în
Las ceea ce pot jos · Las din ceea ce am dus prea mult · Mă las în grja cuiva