Caut sprijin

Când simt să duc împreună cu cineva

Sunt momente în care nu mă mai țin singură.

Și, fără să spun neapărat,
mă așez… în cineva.

În prezența lui.
În felul în care este.
În stabilitatea pe care o simt acolo.

Nu ca pierdere de sine,
ci ca o odihnă temporară
din a mă susține neîncetat.

E ca și cum, pentru o clipă,
greutatea se mută ușor din mine
într-un spațiu care o poate cuprinde.

Și, în această așezare,
nu mai trebuie să fiu atentă la tot.

Nu mai trebuie să țin totul în echilibru.

Respirația se schimbă.
Se adâncește.

Nu grăbesc să mă desprind.
Nu forțez revenirea în mine.

Doar observ cât de natural apare acest gest:

de a mă sprijini…
ca să mă pot ține.

Și, încet,
ceva se așază și înăuntru.

Nu pentru că celălalt mă ține complet,
ci pentru că, în această apropiere,
îmi amintesc cum e să fiu ținută.

Iar din această amintire vie,
sprijinul nu mai rămâne doar în afară…

ci începe să crească,
liniștit,
și în mine.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Prezența  în

Susținere· Caut oameni ]n jurul meu ·Caut să rămân în conexiune · Caut un semn · Caut sprijin