Mă țin prin control

Când simt nevoia să țin totul în mâini

Sunt momente în care strâng mai tare.

Gânduri,
planuri,
oameni,
direcții.

Nu pentru că vreau să domin…
ci pentru că ceva din mine
caută să nu se piardă.

Și atunci țin.

Organizez.
Anticipez.

Ca și cum, dacă rămân cu totul în mâinile mele,
nimic nu va cădea.

E o încordare fină,
aproape invizibilă.

Dar sub ea se simte dorul
de a mă sprijini pe ceva sigur.

Nu grăbesc să dau drumul.
Nu forțez relaxarea.

Doar observ cât de mult țin…
și cât de obosită devine mâna
care nu se deschide.

Și, încet,
apare o altă posibilitate.

Nu ca renunțare,
ci ca o înmuiere.

Ca și cum viața nu trebuie ținută închis în palme,
ci lăsată să curgă și prin ele.

Iar în această ușoară deschidere,
nu pierd controlul…

ci simt, pentru o clipă,
că nu țin singură totul.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Susținere în

Mă țin prin mâncare· Mă țin prin control · Mă țin prin rutină · Mă țin prin mișcare · Mă țin în tăcere