Dor de dulce

Când simt lipsa blândeții din mine

Uneori vine ca o poftă clară.
Alteori abia se simte… ca o înclinare ușoară spre ceva care promite puțină liniște.

Nu e doar despre dulce.
E ca și cum în mine s-a subțiat un strat de blândețe
și ceva încearcă să-l așeze la loc.

Mă apropii de gust,
dar în același timp mă apropii… de mine.

Și, pentru o clipă, totul pare să se rotunjească.
Marginile se înmoaie.
Respirația se lasă.

Nu grăbesc momentul.
Nu îl explic.

Doar observ cum, dincolo de zahăr sau alegere,
există o nevoie simplă:
de a fi atinsă mai lin din interior.

Și rămân puțin acolo.

În locul în care dulcele nu mai este doar ceva ce iau din afară,
ci o amintire vie
că blândețea poate exista și în mine.

Din Emoțional  prin Apropiere și apoi prin Blândețe în

Dor de dulce· Dor de mângâiere · Dor de odihnă profundă · Dor de cald și moale