Dovedesc că sunt văzută
când primesc confirmare din afară
Dovedesc că sunt văzută
când primesc confirmare din afară
Sunt momente în care mă uit în afară
ca să mă simt înăuntru.
Un răspuns.
Un gest.
O confirmare.
Nu mare.
Doar cât să spună: se vede.
Și aștept.
Nu neapărat conștient,
dar undeva în mine se deschide un spațiu
care caută să fie întâlnit.
Nu pentru a primi ceva în plus…
ci pentru a simți că ceea ce sunt
ajunge până la celălalt.
Nu grăbesc această nevoie.
Nu o ascund.
Doar o observ…
și felul în care se întinde spre exterior.
Pentru că, dincolo de validare,
există o nevoie simplă:
de a fi recunoscută.
Și rămân puțin aici…
În locul în care aștept să fiu văzută…
și, încet,
încep să mă întâlnesc.
Iar în această întâlnire tăcută,
nu mai e nevoie ca privirea să vină din afară…
pentru că ceea ce caut
începe să fie deja aici…
în felul în care mă văd…
fără să mă mai caut.